Ce este anxietatea de separare la copii ?
Anxietatea de separare este o tulburare întâlnită în copilărie, primul episod având loc în jurul vârstei de 8 luni, copilul experimentând o stare de frică intensă care se declanșează în momentul în care acesta este separat de părinți, în special de mamă.
Până la această vârstă, cel mic trăiește în fuziune cu mama, iar atunci când își dă seama că aceasta este o persoană cu o existență diferită de a lui, realizează faptul că oricând poate pleca de lângă el, însă nu conștientizează încă faptul că mama se va și întoarce.
Această tulburare atinge un apogeu în perioada 14-18 luni, după care începe să scadă ușor. Următoarele episoade pot apărea la vârsta preșcolară în urma desfășurării unor evenimente stesante pentru copil ( ex apariția unui frățior,mutarea într-o nouă grădiniță) însă aceste episoade sunt mai puțin intense și au o durată mai scurtă de desfășurare.
Există posibilitatea ca tulburarea să apară chiar și în perioada de adolescență, însă mai rar, persoana respectivă trecând prin perioade foarte stresante (divorțul părinților, moartea cuiva drag etc) .
Cum se manifestă ?
Episoadele anxietatii de separare sunt un fenomen obișnuit întâlnit în copilărie până la vârsta de 2 ani, după această vârstă copilul începe să se obișnuiască cu situația în care este nevoie să rămână singur iar teama de separare scade în intensitate.
Dacă cel mic nu a reușit să se acomodeze cu această teamă, anxietatea de separare poate avea ca rezultat o adevărată incapacitate a funcționării sociale și școlare a copilului, deoarece acesta se confruntă în permanență cu nevoia de a se afla lângă persoanele de care s-a atașat emoțional care îi oferă îngrijire si suport.
Această tulburare ascunde frici și îngrijorări excesive ale copilului în ceea ce privește despărțirea de o persoană apropiată, cel mic exprimându-și îngrijorarea în diferite moduri : Copilul poate să refuze să doarmă singur sau departe de casă, să meargă la grădiniță/școală, poate avea coșmaruri din cauza fricii că persoana de atașament poate să pățească ceva sau chiar să moară.
Tulburarea de anxietate afectează viața copilului în mod semnificativ, cel mic făcând tot posibilul să împiedice o posibilă despărțire de persoanele importante din viața lui de care s-a atașat.
Fiind prins în această furtună emoțională, copilul experimentează simptome somatice precum dureri de stomac, de cap, vărsături, diaree, aceste acuze fizice repetate fiind cauzate de teama excesivă permanentă cu care se confruntă cel mic.
Acest tablou de simptome fizice și emoționale pot duce la evitare, tristețe, izolare socială, împiedicându-l pe copil să își desfășoare activitățile cotidiene într-un mod firesc dezvoltării lui.
Cauzele anxietății de separare la copii
Cauzele anxietății de separare la copii pot fi genetice și aici ne referim la acele tendințe inascute ale copiilor ce favorizează retragerea și izolarea, însă principala cauză care determină instalarea acestei tulburări o reprezintă factorii de mediu.
Specialiștii spun că mamele anxioase care au fost dependente în copilărie de unul dintre părinți (în general de mamă) au un risc crescut de a crește copii care se vor confrunta cu anxietatea de separare.
Așadar, părinții anxioși care nu își tratează anxietatea vor deveni hiperprotectivi încercând să își protejeze copilul de orice situație cu potențial anxiogen, însă prin acest comportament riscă să crească un copil dependent, fără încredere în sine .
Un stil parental critic și perfecționist al părinților poate duce la instalarea anxietății de separare la cel mic, deoarece copilului nu îi sunt recompensate comportamentele pozitive, afectându-i încrederea în sine și accentuandu-i dependența.
O altă cauză a apariției anxietății de separare la copil este stresul resimțit în urma unor evenimente noi în viața celui mic. Situațiile stresante care pot cauza episoade de anxietate de separare pot fi: moartea cuiva drag, inclusiv a unui animal de companie, schimbarea grădiniței/școlii, mutarea într-o locuință nouă,apariția unui frățior etc.)
Cum diminuezi anxietatea de separare?
Având în vedere faptul că cei mici își imită părinții și preiau comportamentele și stările lor, un demers terapeutic care să implice atât părinții cât și copiii este necesar. Astfel, părinții care se confruntă cu anxietatea propie pot apela cu încredere la un psiholog pentru a învăța să își gestioneze atât anxietatea lor cât și pe cea a copiilor.
Următoarele sfaturi vă vor ajuta să preveniți anxietatea de separare a copiilor sau să o diminuați, în cazul în care ea deja s-a instalat:
- Obișnuiește copilul cu mici separări, ieșind din cameră la început pentru câteva minute. Asigură-te că el îți aude vocea în cazul în care devine neliniștit, pentru a-i arăta că deși nu te vede, tu ești acolo.
- Atunci când este necesar să pleci de lângă cel mic, cheamă o altă persoană de care el s-a atașat și încearcă să petreci și tu puțin timp cu ei înainte să pleci.
- Nu pleca pe furiș, ci spune-i copilului unde mergi și ce vei face acolo și bineînțeles amintește-i faptul că deși pleci, te vei întoarce la el.
- Îi poți da de rezolvat o sarcină amuzantă în absența ta, sarcină care să îi facă plăcere, de exemplu îl poți ruga să încuie ușa în urma ta.
- Deși ești conștientă că reacțiile copilului tău sunt foarte puternice atunci când trebuie să pleci de lângă el, este foarte important să nu dramatizezi momentul despărțirii, pentru că cel mic se poate gândi că ceva se întâmplă și se îngrijorează și mai mult. Tocmai de aceea este necesar să zâmbești și să umpli acel moment cu optimism, găsind o formă de salut foarte scurtă de genul ,,pa, ne vedem după amiază”!
- Când te întorci acasă la cel mic, nu te comporta ca și când ai fi vinovată de plecarea ta și nu încerca să îl alinți foarte mult sau să îi oferi cadouri să te ierte pentru că el trebuie să înțeleagă faptul că este normal să pleci de lângă el în anumite momente. Îi poți cere să îți arate ce a desenat în lipsa ta, sau să îți povestească cum s-a distrat, oferindu-i astfel încredere în el să facă și mai multe activități.
