Divorțul- perioadă stresantă pentru climatul familial
Familia reprezintă cadrul securizant al unui copil, un loc în care increderea și siguranța joacă roluri esențiale în dezvoltarea emoțională a acestuia .Atunci când intervine divorțul, acesta este perceput ca o amenințare a echilibrului psihologic al copilului, fiind un eveniment traumatic atât pentru el cât și pentru adulții implicați.
În aceasta situație, inevitabil climatul familial devine tensionat iar coordonatele vieții de familie se schimbă. Acest lucru cauzează confuzie și nesiguranță în viața unui copil care este nevoit să treacă prin această situație, simțindu-se de multe ori neputincios și chiar răspunzător de acest lucru.
Deși grija pentru copil trebuie să primeze în situația unui divorț existent în familie, abilitățile parentale ale părinților se află la limita lor inferioară, deoarece aceștia experimentează stări de confuzie,furie,blocaje emoționale,oboseală.
În cazul unui divorț, locuința copilului se va stabili la unul dintre părinți, în funcție de interesul superior al copilului.
Impactul divorțului și efectele psihologice asupra copilului
Problematica delicată a situației necesită o atenție deosebită din partea adulților implicați, deoarece persoana care suferă cel mai mult de pe urma divorțului este copilul.
Primele 6 luni de viață ale copilului sunt foarte importante pentru el deoarece învață dacă lumea în care trăiește este un loc de încredere sau dimpotrivă, un loc nesigur.Tocmai din această cauză părinții trebuie să petreacă un timp cât mai mare alături de copilul lor pentru ca acesta să poată experimenta și învăța sentimentul de siguranță și încredere.
Indisponibilitatea fizică și emoțională a părinților poate induce copilului teama de abandon. Dacă cel mic se află în această etapă de dezvoltare, perioada de separare între acesta și părintele pe care îl vede mai rar nu trebuie să depaseasca mai mult de 2-3 zile.
În primii 3 ani de viață, unii copii se pot confrunta cu tulburări de limbaj, acestea fiind cauzate de tensiunile experimentate într-un mediu puternic conflictual .În următoarea perioadă (3-6 ani), preșcolarul poate avea coșmaruri,se poate simți confuz,resimte agresivitate și se poate lupta cu anxietatea de separare.
Având în vedere faptul că pentru el centrul vieții sociale îl reprezintă familia, va deveni mult mai atent la starea de spirit a părinților , la sentimentele lor, motivul fiind usor de prevăzut : în modul acesta învață să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă în viața lui.
Tendința părinților este de a ascunde copilului situația divorțului și motivele acestuia, iar acest lucru este greșit deoarece acesta devine confuz, simțind că ceva nu este în regulă. Însă nimeni nu îi spune ce anume.
Confuzia nu este singura consecință resimțită de copil cauzată de divorț. Ruptura între părinți și atmosfera tensionată din familie nu este înțeleasă de cel mic iar acesta poate experimenta sentimente de furie ca expresie a suferinței trăite. Furia poate fi îndreptată către unul dintre părinți, către un alt membru al familiei ,către ambii părinți sau către un alt membru care nu face parte din familie(de exemplu educatoarea) .
Problemele școlare pot aparea și ele,alături de o stimă de sine scăzută și sentimente de inferioritate , atunci când cel mic se compară cu ceilalți colegi de școală.O altă consecință a divorțului este refuzul copilului de a se adapta situației. El nu vrea să accepte faptul că familia lui nu va mai fi ca înainte, tocmai de aceea vorbește despre ea ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat ,depune efort de a-și împăca părinții etc.
Plânsul facil, retragerea în sine a copilului, sensibilitatea lui crescută sunt semne ale unei alte modalități de exprimare a suferinței copilului și anume tristețea.
Cum sa ajutăm copilul să traverseze divorțul fără costuri emoționale mari
Copilul se poate simți vinovat pentru despărțirea iremediabilă a părinților lui, în anumite situații acesta devenind foarte cuminte sau dimpotrivă foarte agresiv, sperând că astfel va rezolva lucrurile.
În aceste cazuri părinții trebuie să îi explice foarte clar faptul că motivele divorțului nu au nicio legătură cu el, iar bunăstarea dintre părinți nu este responsabilitatea lui. Astfel el va înțelege că nu este vinovat de faptul că legătura emoțională dintre părinții săi nu mai este aceeași ca la început , iar rezolvarea problemei nu depinde de el.
În niciun caz părinții nu trebuie să țipe la copil, chiar dacă cel mic o face, răbdarea fiind foarte importantă în astfel de momente. Aceștia trebuie să înțeleagă faptul că reacțiile copilului sunt normale și că este nevoie să se încurajeze dialogul cu el, pe un ton calm și iubitor.
Este necesar ca celui mic să i se permită exprimarea trăirilor interioare, să i se explice faptul că divorțul este un subiect deschis iar dacă nu își doreste să vorbească cu mama sau tata despre această problemă,părinții îl pot orienta către un specialist.
Din cauza suferinței, copilul poate ajunge să se simtă neiubit în tot acest amalgam de trăiri emoționale resimțite. Părinții trebuie să comunice permanent cu copilul lor, să îi explice situația și tot ceea ce se întâmplă în viața lor,punând accent pe faptul că deși au ales să trăiască separat,iubirea lor pentru el nu s-a schimbat. Cel mic trebuie să înțeleagă faptul că va putea beneficia toată viața de sprijinul și dragostea părinților.
Consecințele divorțului pe termen lung asupra copiilor
Dacă nu va exista comunicare în familie, vor exista consecințe pe termen lung asupra copiilor.Atunci când aceștia vor deveni adulți, vor fi în continuare afectați de evenimentul divorțului.
În urma unui studiu efectuat pe o perioadă de 17 ani (Amato & Sabolewski, 2001) ,au fost extrase câteva concluzii referitoare la adulții proveniți din familii cu părinții divorțați și anume : adulții se căsătoreau mai devreme și aveau tendința de a fi nemulțumiți de căsătoriile lor ,fiind mai predispuși să divorțeze.
Unii autori(E.M.Hetherington ,M. Bridges, G.M.Insabella,2002) susțin faptul că doar 20% dintre adulții proveniți din familii cu părinți divorțați rămân în continuare afectați de situația din copilăria lor, însa 80 % își refac viața,reușind să se adapteze .
Ajutorul specializat
De multe ori, adulții implicați în divorț devin atât de copleșiți de situația în care se află încât nu mai știu să colaboreze între ei pentru a facilita adaptarea copilului la divorț.
Iar pentru a-și ajuta copilul, în primul rând este necesar să se ajute pe ei, ajutorul unui specialist fiind binevenit , pentru a-i ajuta să înțeleagă motivele reale ale divorțului într-o manieră constructivă și onestă.
Fiecare copil suferă în mod diferit indiferent de perioada de dezvoltare în care se află, având propriile mecanisme de a face față atmosferei tensionate din familie. Cu cat părinții vor fi mai stabili emotional și vor gestiona mai bine situația divorțului, cu atât copiii vor fi mai puțin afectați, reușind să își creeze o viață cât mai frumoasă.
